Saptamana viitoare se anunta interesanta pentru “it’istu” roman/bucurestean.

Intai avem Adobe Developer Day, pe 19 mai si apoi Eliberatica pe 22 si 23.

Evenimentul de la Adobe e cu intrare libera daca te-ai inscris in prealabil, se tine la Intercontinental si are in program si seminarii nu numai prezentari.

Eliberatica e o conferinta a open-source-ului autohton si mondial care se tine de 3 ani in Romania. Anul asta va fi gazduit de UPB.

Sper sa fie interesant, macar pentru facut contacte.

Mi-a venit in minte să caut un anticariat online de unde să iau cărți pe care aș vrea să le am de multă vreme, în general tehnice, de management sau design(am o lista serioasă de bifat).

Evident ca prin România nu se găsește Code Complete de exemplu sub nicio formă, sub 150 lei sau poate 250 așa că m-am orientat către alte piețe și-am găsit… pam pam paaaam … alibris.com.

Partea bună e că am găsit tot ce am vrut la prețuri de 2-3 dolari.

Partea mai puțin bună e că se mai adaugă vreo 13 dolari pentru fiecare la Shipping așa ca merită sa le iei de acolo doar dacă nu le găsești noi mai ieftine, poate chiar prin Europa.

Partea așa-și-așa e că sunt folosite(poți cumpăra și noi, desigur) dar eu n-am nicio problemă cu asta, ba chiar m-a bucur ca salvez niște copaci. De ajutor e faptul ca fiecare carte are o descriere sumară a stării în care e: ex. prezintă coperta îndoită, are notițe pe pagini etc.

Eu am luat 3 cărți pe care le voiam de multă vreme în format original ca să-mi fac o idee : Code Complete, Introduction to Algorithms și The C++ Programming Language cu numai $45.

ps. plata se poate face simplu prin Pay-Pal.

(Și cu acest post asta mă întorc la diacritice, sper că am reparat treaba cu incompatibilitatea cu ajutorul unui plugin de wordpress)

Am lucrat doua saptamani jumate pe cont propriu dupa trei ani si jumatate in care am avut un job full-time. Acum am luat o pauza ca sa fac niste teme pentru scoala si sa invat pentru examenul aferent - Prelucrarea semnalelor si sa-mi incep lucrarea de licenta dar voi reveni deinddata ce termin cu scoala.

Nu aveam idee cum o sa fie si nici n-am incercat sa-mi imaginez prea in detaliu inaine de teama sa nu dau peste ceva rau si sa-mi piara cheful.

Cum e?

• E destul de greu pentru inceput mai ales ca n-am fost obisnuit cu un program de munca sustinut inainte si aveam fluctatii destul de mari ale volumului de munca tinzand la o medie mica.
• Trebuie sa stii tot timpul ce ai de facut pentru a doua zi, bullet list that is. Fara asta timpul se duce si n-ai de unde sa-l mai iei.
• E uneori enervant sa nu vorbesti fizic cu nimeni, ca totul sa fie o insiruire de mailuri. Totusi prefer varianta asta sedintelor interminabile in care nu se hotaraste nimic.
• E libertate fiindca ai posibilitatea sa iti impui propriile strategii.
• Mereu mi-a placut sa vand. Cand aveam vreo 11 ani gasisem un magazin cu electrice unde aveau niste lanterne mici, foarte foarte ieftine. Am cumparat vreo 3 pentru inceput si le-am vandut altora putin mai scump, apoi am cumparat 5 si tot asa pana ajunsesem sa umblu cu o punga plina dupa mine prin cartier. Apoi am vandut trucuri de magie, teme pe la scoala, diverse lucruri pe okazii sau forumuri si tot asa. Luam mai ieftin dadeam mai scump. Imi place sa conving oamenii. Ei bine, acum a trebuit sa reiau asta si sa ma vand pe mine. Daca atunci vindeam niste lucruri unor oameni la care creierul nu era tocmai punctul forte si era simplu, acum a fost dificil sa imi vand puterea de a munci fara sa pot arata efectiv nimic din ce stiu sa fac. A trebuit sa-mi scriu si rescriu ofertele de multe ori pana sa le trimit celor care aveau proiecte, sa cer niste preturi foarte mici si sa fiu foarte optimist in estimari.
• E frumos fiindca am invatat in fiecare zi lucruri noi. Si cand zic invatat, chiar am invatat! Stiam in ce ma bag atunci cand am luat proiectele, stiam cu ce se mananca dar nu stiam pe dinafara ce trebuia sa scriu. Asa ca am fost aproape tot timpul cu o carte deschisa in fata, fie ea de iPhone fie de teoria grafurilor.
• E deschizator de drumuri. Daca iti dai silinta poti castiga clientii si pentru alte proiecte viitoare.
• Mi-a dat incredere. Cand am terminat primul proiect si am primit laude a fost foarte motivant. Cand l-am terminat si pe ultimul si laudele au crescut a fost chiar wow!
• M-a facut sa ma gandesc “De ce nu am facut asta de mai multa vreme?”

Poate sa lucrez intr-o companie mare ca Microsoft, Google, Sun ar fi foarte tare dar cred ca si asta poate fi daca-mi dau silinta.

Ruby of Python? Rails or Django?

Php of course but it these are still some good presentations to watch, especially Adrian’s Django one.

Six or five years ago i found this super cool movie: The Code Linux. I was a linux fan back then(and a “practitioner” too, once i compiled all my gentoo OS and software to my machine.)

In it Alan Cox says something like “free as in free speech not as in free beer”. There was the time when i realized the real meaning of free software(very good quote by the way.) Now my personal quote is “free as in freelance”.

Why is this? Because I’m not commited to any full-time job anymore. For the first time in last 4 years I don’t have to go to a job. I’m a little shocked and scared, I must admit. Not because my future is a little uncertain right now but because I can decide, again, my future. I can apply for any project that i want with real chances to obtain it, I can prepare for a project, I can grow myself o portfolio, I can choose what to learn, I can speak for myself and I can be my own boss.

So much power I have.

(image source)

Am reînceput să citesc Peopleware, de data asta serios nu doar frunzărind-o ca acum câțiva ani.

Cartea e de căpătâi, un must-read, o carte pe care orice om care lucrează în software(și prin generalizare, orice om care lucrează într-un domeniu ce presupune creativitate), fie el programator, arhitect, artist grafic sau project manager, trebuie să o citească cel puțin o dată. Din păcate, cel puțin în cercurile profesionale în care m-am învârtit până acum nimeni nu numai că nu a auzit de ea dar nici măcar intuitiv nu a încercat să aplice best-practice-urile din ea, ba din contră, totul părea să se facă împotriva productivității.

O laud atât fiindcă în ea am găsit scris despre:

• Iluzia Înaltei Tehnologii(HI-TECH): să fim serioși, sunt foarte puțini oamenii care lucrează într-adevăr cu tehnologie înaltă, cu atât mai mult să lucreze la crearea ei. Calculatoarele, limbajele de programare, gadgeturile astea care tot apar sunt printre noi de aproape jumătate de secol într-o formă sau alta. Nu mai e nimic HI. E doar iluzia unora că “HI-TECH”-ul e dificil de manevrat, dificil de învățat și dificil el prin definiție. Nu e! Nu el pune problemele importante în managementul proiectelor, nu software-ul, nu hardware-ul ci peopleware-ul. E simplu să mai pui niște memorie la calculatoare în speranța ca asta o să crească productivitatea, să cumperi soft-uri scumpe din același motive dar să interacționezi cu oamenii e foarte dificil și nu e o știință exactă și de aici apar problemele.
• Presupunerea că oamenii a căror muncă presupune creativitate sunt la fel ca și cei care vând in Fast-Food-uri: din nou greșit dintr-o multitudine de motive. Nu se pot înlocui fără efecte vizibile si de lungă durată, nu li se poate cere să nu greșească, nu li se poate cere să automatizeze foarte mult din ce fac, nu li se poate cere să gândească(sa citească, să se documenteze, să planifice) înainte de a face ceva(o statistică tristă e că dezvoltatorul mediu de software nu deține nicio carte despre munca lui curentă și nici nu a citit vreodată una). Sau mai bine zis, toate astea se pot face dar cu mari pierderi de productivitate.
• Vienna Waits for you (partea mea preferată)

   
  Billy Joel – Vienna

  Pe scurt e vorba despre overtime și despre modul în care se se poate obține productivitate: modul spaniol - munca extensivă și excesivă vs. modul englezesc – revoluție industrială(creativitate).  Toți sunt de părere că overtime-ul e sfânt dar nu e chiar așa, după orice overtime urmează o perioada în care omul respectiv o va lăsa mai moale pentru a-și reveni. La fel, să nu-și închipuie nimeni că angajații nu știu și nu se gândesc niciodată că viața e prea scurtă și că tot ce fac ei e să muncească(uneori în condiții proaste). Ei știu asta și la un moment dat vor pleca. E dat un exemplu in carte despre o echipa care a reușit să ducă un proiect dificil la sfârșit cu overtime și tot tacâmul de astfel de practici dar care, la final, a fost pierdută. Toți și-au dat demisia. A meritat costul?

• Calitate vs. productivitate: surprinzător dar nu sunt invers proporționale. Un exemplu clasic e Japonia, fac lucruri de calitate foarte bună și sunt în același timp a doua putere economică a lumii.
• Legea lui Parkinson: munca se lungește în tot timpul alocat pentru ea. Sau nu, depinde de om și sunt mulți acolo la care nu se aplică.
• Soluții miraculoase: nu există așa ceva. E la fel ca iluzia HI-TECH. Nu poți slăbi în timp ce dormi, că să folosesc un exemplu din carte. Managementul înseamnă mai mult decât atât și are de-a face în primul rând cu oamenii. Dacă unul din oamenii din echipa ta e răcit și vine la muncă management poate însemna chiar și să-i aduci un ceai cald la birou.

Partea a II-a este despre mediul de lucru la locul de muncă: mobilier, liniște și alte asemenea lucruri pe care foarte puțini manageri la iau în calcul.

gMote

If you are like me and use a lot of shortcuts in your IDE, browser, or OS you’ll definitively like this.

I’m a huge fan of MacOS interface(although Windows is more practical and has fewer annoying bugs if you use it for more that media and internet) and i especially like the corner shortcuts it has. So, in my search for a mouse gesture program for Windows i found this: gMote.

“gMote is a free and customisable tool that provides fast access to frequently-used actions via mouse gestures. gMote can do anything your keyboard can do. “

Yes it can! My first shortcut was a diagonal line gesture to ”Show desktop” now i have about 20 and yes, i admit i’m an addict.